words...

Cuvinte...spuse poate fara rost...fara scop...dar care dor foarte mult....
Acuzatii...unele nefondate...
Si un mare sentiment de vinovatie...p care il simt mult prea apasator, chiar sufocant...

My way...

cateodata e atat de greu sa accept k eu nu sunt ca ceilalti....k uneori nu ma simt in randul oamenilor normali(aici intervine conceptia fiecarui om despre normal)...
sa fiu in rand cu lumea....dar ce lume?o lume in care toata lumea traieste pt a-l fura p cel de langa, pt a avea bani...
cat d greu e sa alegi calea corecta...sa fii u insuti intr-o lume perversa in care nimeni nu se intoarce din drum pt a-ti da o mana d ajutor sau un sfat....si sa iti doresti k iin aceasta lume sa gasesti p cineva care sa fie p aceeasi lungime d unda cu tine...
de ce am senzatia asta k sunt mult prea mica?de ce nu pot sa fac ceva k sa schimb putin instinctu de turma al celor ce ma inconjoara?poate un raspuns ar fi ca nu cred cu adevarat in ceea ce vreau...si poate e adevarat....as vrea k macar un om sa vada lucrurile din punctu meu de vedere, sa imi inteleaga opiniile....

always a fantasy....

incep sa realizez k tot ce sper eu sa se implineasca vreodata se transforma in ceva imposibil, un vis....
de fiecare data nu este decat ceva ireal,imaginat de mine...
si exemplul prezent il simt foarte departe, ca si cum am face parte din lumi diferite(si poate chiar facem)si nu inteleg dc ma agat d ceva atat de indepartat...
but maybe is just love....just for me...

un dans intr-o noapte de iarna...

intr-o noapte un suflet, care cu doua-trei luni in urma era cuprins de o imensa durere, isi gasea putina fericire (chiar dak avea sa isi dea seama mai tarziu k aceasta fericire e ireala)...
cateva cuvinte, un sarut,o simpla imbratisare sau un dans(lucruri care odata nu contau atat de mult),chiar dak au fost apreciate doar de acest suflet,au ajutat la inchiderea unor rani...ceea ce e important e k durerea este doar o amintire neplacuta acum...si toate acestea cu ajutorul unui alt suflet care este mult prea departe...

Un mic colt d rai...

....p faleza din constanta...atat d aproape de noi...
totul este acoperit de cristale de gheata:mare, stabilopozi, o parte din faleza...
tot ce se vede pana in zare este o mare de zapada plutitoare, valuri albe ce se unduiesc spre mirarea curiosilor
zgomotul marii..asurzitor...cu fiecare val parca marea incearca sa ne spuna ceva si noi nu auzim si este d fiecare data mai furioasa...
privind acest peisaj mirific am simti k dunezeu a binecuvantat acest loc si oamenii carora le este dat sa vadao minune a naturii

"Trebuie sa riscam.Vom intelege pe deplin minunea vieti doar cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.
in fiecare zi, Dumnezeu ne da - odata cu soarele - o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea dea ieri si va fi la fel cu cea de maine.Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic.
Fericirea e uneori o binecuvantare, dar de obicei e o cucerire.Momentul magic dintr-o zi ne face sa plecam in cautarea visurilor noastre, sa ne schimbam.Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii. Iar in viitor vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta."
eu am invatat sa caut momentul magic al fiecarei zilei..nu il gasesc in fiecare zi, dar macar incerc...

Ganduri...

Te iubesc....astea sunt cuvintele magice pe care fiecare dintre noi ar vrea sa le auda....
care este oare sentimentul pe care il simti cand auzi cuvintele magice?
trebuie sa fie cele mai frumoase clipe, acelea in care persoana iubita iti spune pt prima data TE IUBESC

A new year...a beginning...

2006...a inceput un nou an...p care fiecare din noi si-l doreste mai bun, cu impliniri, fiecare spera k ii va aduce fericire (in toate formele posibile)
Pt mine...acest inceput d an a insemnat renuntarea la o mare iubire...nici nu stiu ce as mai putea spune...Esentialul este k ma simt eliberata in sfarsit...nu mai sufar dupa o pers care nu merita nici o lacrima, nici un gand..nimic...
Tot ce simt acum e un gol imens in stomac, ca si cum o parte din mine s-ar fi stins...o nostalgie care cu timpul va trece...
In sfarsit a sosit cu adevarat clipa sa spun:"Bye bye for ever!"

Un gand...

.....imi revine obsedant in minte, nu imi da pace....in timp ce strabat fara noima strazile intetzite de lume care pentru mine par goale, ma simt singura, abandonata....
un sentiment de neputinta ma cuprinde, ma infioara...mi se pare ca sunt atat de mica si nu pot schimba cu nimic acest sir de evenimente dureroase...
azi e 31 dec...ultima zi a anului 2005, zi marcata de o veste p care am primit-o cu 2 zile in urma care cred k o sa ma urmareasca mult timp d acum incolo..
sper k anul care vine sa imi aduca pace...e singurul lucru p care mi-l doresc...

un colt dintr-o lume hipnotizanta..

In seara aceea, intr-o lume azurzitoare, hiptonizanta un suflet se stinge putin cate putin...
toata euforia s-a transformat in durere...si totul devenea negru...abis...din care nu mai putea iesi...
in momentul respectiv cuvintele nu isi aveau rostu, nici macar muzik, care odata conta atat d mult...

o melodie...

Intr-un oras cuprins de iarna cea grea,in doua capete ale acestui oras, doua persoane asculta iris...muzica p care o iubesc...
fiecare vers ma impresioneaza, ma face sa ma simt mai buna...imi da o senzatie de...liniste(p care d fapt mi-o doresc atat de mult)
iris...aceasta melodie imi aduce aminte de un concert pur si simplu d nedescris intr-o seara de septembrie(dak nu ma insel)...p o ploaie torentiala un grup restrans de oameni zgribuliti cantau si simteau fiecare vers...a fost p departe cel mai fantastic concert...

Some words hurt us a lot

Se spune k in timp ne raman in amintire doar momentele frumoase, cele rele se sterg...
Insa uneori unele cuvinte menite sa ne faca sa suferim pe care timpul nu le poate sterge....unele dintre ele raman intiparite oata viatza...
Este foarte dureros k unele persoane foarte ajung sa ne dezamageasca...

A ramas doar o imensa durere...

To ce simt acum este un mare gol....o imensa durere...
Nu stiu dak lacrimile imi vor vindeca sufletul vreodata...dar cum zice vorba aia, timpul le rezolva pe toate, el inchide toate ranile....

It hurts...

Chiar dak totul e numai in mintea mea....
chiar dak pt el nu inseamn nimic....
chiar si asa eu tot sufar....
I have to let him go...i have to say bye bye for ever...but it`s so hard...

For someone....

.....who ued to be special...or still is?
she is for me a very special and important person, my so-called "best friend" and i choose to say so called because we aren1t close one to each other and that affects our relation...
when i am sad or i have problems i wish that this person woul be with me...and it`s hard when i realise that she is far away...
the certain thing is that the distance is very important enemy...who can kill friendships too(even though it isn`t my case)
Be happy and never look back, dear friend!prietenii stiu dc:)

It used to be...

....good...beautiful...
....to be our song...i will survive....we will survive...
....we used to have a very goot time together...


...now is different
...I am different....

A little smile...and a big pain...

Cat de mult ne pot schimba cei din jurul nostru...si mai ales cei mai speciali, pt care simtim ceva...
Incercam sa ne ajutam "prietenii", sa le fim aproape cand au nevoie, dar se intampla sa inteleaga gresit cuvintele, gesturile noastre...
Mereu suferim (sau mai bine nu generalizez si spun "mereu sufar") pentru persoane care nu merita...care poate nu ne merita...si mereu,evitand sa repetam aceeasi greseala, o facem de foarte multe ori(acum stiu si cazuri de persoane care nu fac aceeasi greseala de doua ori, ci invata din ea).
Este foarte greu sa renunti la cineva...dar e si mai greu sa suferi in continuare...
Am de ales intre doua variante s am decis sa aleg sa renunt, desi este foarte greu si dureros...
Acum inteleg vorba aia care zice "zambesc, desi inima imi plange..."

Same mistake over and over again...

In ultima vreme am observat cum oamenii fac aceeasi greseala de mai multe ori...Sunt unele persoane care spun ca invata din greselile lor, insa de cele mai multe ori isi dau seama ca de fapt fac de mai multe ori aceeasi greseala...
Probabil ca in momentu cand sunt implicate sentimente intr-o relatie,din cauza subiectivismului, nu mai poti sa vezi partea rea a lucrurilor si chiar daca o vezi inima nu poate sa o accepte...
De ce tind oamenii sa sufere pentru persoane care nu merita?Cat de mult poti sa jungi sa tii la o persoana in asa fel incat sa uiti de propria persoana, de demnitate?(aici probabil ca exagerez)
Oricum, se pare ca ne place sa alegem mereu calea complicata...

Inceputul sfarsitului...

Clasa a XII-a...Nici nu imi vine sa cred ca am ajuns aici...
Gandul ca este ultimul an de liceu imi da o stare ciudata...si ma face sa imi aduc aminte de anii de generala...dar si de cei de liceu...
Cum a inceput totul?Eram un copil mult prea nestiutor cand am pasit pentru prima data pe culoarele scolii...Amintirea pe care o voi tine minte mereu e ca nic macar nu stiam unde sa imi bag ghiozdanul...Insa anii au trecut(poate mult prea repede),am crescut si am inceput sa imi cunosc colegii mai bine (totusi stateam mai mult cu ei decat cu parintii)...
Din aceasta perioada, din gimnaziu, dainuie si acum catea prietenii care au facut fata timpului...
Acum nici macar nu realizez cat de importanta este perioada asta in viata fiecarui om...anii de liceu...perioada cea mai frumoasa...pe care nu o voi aprecia decat dupa ce se va termina...chiar daca despre clasa din liceu nu imi voi aminti prea multe mai incolo, decat 2 banci si 4 colegi, totusi acesti 4 ani au fost minunati!Au insemnat multe inceputuri, senzatii nemaisimtite, dezamagiri, dureri, suferinte, un intreg amalgam de sentimente...cate amintiri...care acum par toate frumoase sau cel putin constructive...totodata, aceasta perioada a fost de maturizare...poate prematura...
Deci..poate fi considerata clasa a XII-a inceputul unui sfarsit?Sau poate un nou inceput?

What`s wrong whit this world?

foarte rar intalnim persoane pe care le consideram...Pe aceeasi lungime de unda c noi"...nu..nu astea sunt cuvintele...mai mult decat atat...e vb de persoane care raman in sufletul nostru mereu...Si cat de dureros e sa vezi cum se indeparteaza de tine...sau ca o ia pe drumul care nu trebuie...si pentru persoane care nu merita(asta in primu rand)
Cat de repede se duce pe apa sambetei tot...
Cat de mult ne schimba oamenii din jur,prietenii, adik asa-zisi prieteni...
Unde mai sunt principiile?(park sunt sunt o baba cicalitoare, insa persoanelor apropiate le doresc doar binele)
De ce lumea asta involueaza?Nu mai stim sa ne apreciem?Oare nu ne mai gandim la noi cand luam anumite decizii?
Tot ce am scris este pt o peroana care este importanta pt mine(nu vreau sa incep sa cred k "a fost")...