TE IUBESC!

Multa vreme mi-am dorit sa imi iasa in cale un barbat caruia sa ii pot spune aceste cuvinte... se pare ca a aparut... Imi doresc sa te am in fata si sa iti spun ce se intampla in sufletul meu... sa te fac sa vezi cat de norocos esti ca poti sa trezesti sentimente atat de frumoase in inima cuiva! Cand am realizat prima data ca te iubesc imi era atat de greu sa recunosc ca te iubesc dar, mai ales, imi era teama sa iti spun.. teama ca sunt slaba, ca o sa sufar, ca o sa ma faci sa sufar... ghici ce? m-ai facut sa sufar (mult), insa nu inteleg motivul pentru care inca te mai iubesc! As vrea sa fim fata in fata acum si sa iti spun cat te iubesc... sa iti spun ca iubesc doi ochi caprui, doi ochi mari care, de cele mai multe ori sunt foarte tristi (dar asta iubesc cel mai mult la ei), doi ochi caprui cu gene luuungi... iti iubesc buzele... de care imi este dor in fiecare zi, buzele astea m-au facut sa simt ca sunt in al 9-lea cer de fiecare data... mi-au oferit sarutarile mult dorite, mi-au soptit cuvintele mult dorite, mi-au tipat lucruri care mi-au sfaramat inima... dar iti IUBESC buzele! Iti iubesc gropitele care mereu imi aratau zambetul pe care il iubesc! Iti iubesc abdomenul si "lupoaica" (orice ar fi ramane lupoaica mea, abdomenul care se contracta cand e sarutat... Iubesc faptul ca ai fost al meu, poate doar pentru o clipa (undeva, candva), ai fost al meu si am fost a ta. Te iubesc pentru ca m-ai invatat ce inseamna iubirea, mi-ai aratat ce inseamna a face dragoste.. Cel mai mult te iubesc pentru ca atunci cand sunt in bratele tale, lumea in jur dispare (ai efectul asta asupra mea, sau poate doar imbratisarile tale)! Cred ca daca m-ai tine in brate o viata intreaga, nu m-ar deranja! Minunata este senzatia ca ti se taie respiratia si ti se inmoaie genunchii, dar mi-e teama cand ma gandesc ca poate nu o sa mai am parte de aceasta senzatie daca nu o sa ma mai tii in brate! Nu am crezut vreodata ca o sa intalnesc un barbat pe care sa il iubesc asa, nu am stiut ca sunt capabila sa iubesc asa! Mi-ai frant inima de multe ori, te-ai jucat cu mine de atatea ori, m-ai inselat de nenumarate ori... insa tu esti mereu in gandul meu! Ma intreb: de ce? de ce nu te pot uita? de ce nu pot sa dorm? Dar mai presus de toate ma intreb, oare mai sunt minunea ta?(nu stiu daca iti mai aduci aminte acea discutie in care mi-ai zis ca sunt o minune, minunea ta; eu mi-o aduc aminte de parca ar fi fost ieri). Vreau sa iti fie bine, puiu' meu! Vreau sa fii fericit, chiar daca asta ar insemna nefericirea mea! Toate lucrurile astea ma fac sa te urasc, atat de mult TE IUBESC!

M boy....

"Remember.... Life may leed you where you least expect, but have faith that you are exactly where you are meant to be....!!" But what happens when you where you are meant to be? There is a place where i know i have to be....in his arms, at his chest...that where i should be!

Pe ultima suta de metri...

este ultima zi (de fapt mai sunt cateva minute) de studentie...maine e ultimul pas, dqar si cel mai important....licenta...la facultatea de psihologie..VISUL meu deveneit realitate.
3 ani plini....dorinte, vise, impliniri, succese.....o perioada minunata alaturi de oameni extraordinari care au devenit apropiati intr-un timp atat de scurt!
cat de multe as avea de zis (dar ma asteapta cateva ore de somn).

Dedicatie pentru o iubire

It still feels like our first night together
Feels like the first kiss and
It's gettin' better baby
No one can better this
I'm still hold on and you're still the one
The first time our eyes met it's the same feelin' I get
Only feels much stronger and I wanna love ya longer
You still turn the fire on

So If you're feelin' lonely.. don't
You're the only one I'd ever want
I only wanna make it good
So if I love ya a little more than I should

Please forgive me I know not what I do
Please forgive me I can't stop lovin' you
Don't deny me

This pain I'm going through
Please forgive me
If I need ya like I do
Please believe me
Every word I say is true
Please forgive me I can't stop loving you
Still feels like our best times are together
Feels like the first touch

We're still gettin' closer baby
Can't get close enough I'm still holdin' on
You're still number one I remember the smell of your skin
I remember everything
I remember all your moves
I remember you
I remember the nights ya know I still do

One thing I'm sure of
Is the way we make love
And the one thing I depend on
Is for us to stay strong
With every word and every breath I'm prayin'
That's why I'm sayin'...

Pe aceeasi lungime de unda :)

ce poate fi mai important decat prietenia? poate dragostea, respectul?
cat de norocos poate fi un om cand gaseste o persoana, un prieten, dar nu orice fel de prieten, ci unul special.
putem spune ca prieteniile sunt multe de-a lungul vietii, in schimb prietenia adevarata apare rar, iar cei ce se buruca de prezenta ei sunt norocosi.
cat de valoros poate fi un om care iti impartaseste ideile, sentimentele, reuseste sa te intelesga in cele mai ciudate momente!
sunt de nepretuit momentele cand te simti rau si un simplu mesaj din partea cuiva reuseste sa iti schimbe starea, cand acel cineva gaseste cuvintele potrivite sa te faca sa te simti bine.
Undeva (prin Bucuresti), candva(acum aproximativ un an jumate) am gasit o persoana care e pe aceasi lungime de unda cu mine. :) lucky me!!!!

Ce imi place mie sa fac???

Ven tu...I

Poate un om sa uite ce este iubirea? Este acest sentiment ceva ce poate fi uitat? Este ingrozitor momentul cand incerci sa iti amintesti cum e sa iubesti si nu reusesti...incerci sa iti amintesti un moment, o clipa (mai bine spus starea ACEEA)si nu gasesti decat....un mare VID...si ajungi sa te intrebi "Cum am reusit pana acum sa traiesc un mare vid? Unde imi este inima?Sentimentele?Iubirea?" Si deodata, cuvantul "clipa" te face sa iti amintesti...o clipa..un moment suspendat in timp intr-o noapte fierbinte de august...singurul moment in care ai simtit cu adevarat ca iubesti...si CLIPA care ti-a adus cea mai mare durere...momentul care inca te mai face sa speri... E foarte greu sa iti dai seama cand intra cineva in viata ta.. Si atunci iti rasare in minte o noua intrebare, iar, in acelasi timp simti un gol in stomac (diferit de cel de pana atunci): "Cum ar fi daca???"

Ceilalti...

Sunt multe lucruri care ii diferentiaza pe oameni in viata...unul dintre aceste lucruri este iubirea... cine hotaraste caruia dintre noi sa i se ofere sansa de a iubi?are cineva aceasta putere? sau cu ce gresesc cei care nu au parte de aceasta sansa? au pacatuit asa mult? sunt ghinionisti? exista cineva acolo sus care nu ii considera capabili sa iubesca sau nu ii vede demni de o iubire?
Cum poate o persoana sa traiasca ani la rand fara iubire, sufletul ei nu se stinge incet, incet? Mai este intreg dupa cativa ani? Sarutarile, mangaierile, imbratisarile si toate sentimentele traite sunt numai pentru unele persoane? si celelelalte? Doar spectatori? Ai unei vieti pe care nu au avut-o sau nu o au? Cu ei ce se intampla?

In sfarsit!

Acesta este primul post pe care il scriu fara sa fie generat de sentimente negative, cum ar fi tristete, singuratate, regrete, durere..
Imi place sa cred ca perioada prin care trec in momentul de fata este una de calmitate, pentru ca nu indraznesc sa zic de pace sufleteasca. Ma bucur ca pentru prima data in ultimul timp(lunga perioada asta) ma simt linistita...insa nu pot sa imi dau seama care este cauza...sa fie oare faptul ca am ajuns sa fac doua lucruri la care am visat mult? Daca este asa...este foooarte bine!
Cat de ciudat mi se pare sa scriu "de bine"...nici nu stiu cum sa scriu..ce trist este lucrul asta...
Imi mai trebuie lucrul la care deasemmenea visez de mult...sper sa nu trebuiasca sa mai astept mult!

Finalul ii apartine lui Marin Preda si al lui "Cel mai iubit dintre pmanteni": "Adorabila faptura, te cunosc de totdeauna si ne vom intalni mereu!"

In sfarsit!

P.S.: I love you

Dear Holly,

I don`t have much time (i don't mean literally), i mean you are out buying icecream and you'll bee home soon.

But I have a feeling this is the last letter beacause there is only one thing left to tell you, it isn't to go back on memory lane or make you buy a lamp , you can take care by yourself without any help from me....it is to tell you how much you move me, how you changed me, you made me a man by loving me Holly and for that I am eternal greatful. Literally.
If you can promise me anything, promise me that whenever you are sad or unsure or you lose complete faith that you'll try and see yourself through my eyes.
Thank you for the honor of being my wife. I am a man with no regrets. How lucky am I!!!
YOU MADE MY LIFE, HOLLY, BUT I AM ONLY A CHAPTER IN YOURS, THERE WILL BE MORE, I PROMISE!
So, here it comes, the big one: don`t be afraid to fall in love again, watch out for that signal WHEN LIFE AS YOU KNOW IT, ENDS!

P.S.: I WILL ALWAYS LOVE YOU!!!

Now and Forever...

...alone!!!
Buna e vorba aia care zice "de ce iti este frica de aia nu scapi".
Singuratatea este lucrul pe care il urasc cel mai mult si este exact lucrul pe care il simt din ce in ce mai pregnant...
De ce sufletul meu nu vrea sa accepte singuratatea? De ce de fiecare data cand ideea asta imi rasareste in minte simt un nod in capul pieptului care nu ma lasa sa respir...?
...sursa...eterna respingere pe care o simt ca vine dinspre cei de langa mine...
And how I said Now and Forever ALONE!!

Un sentiment placut

Astazi o anumita persoana m-a facut sa ma simt bine..chiar daca poate este un sentiment trecator...in acelasi timp si placut!
Desi am ajuns la concluzia ca sunt un om ciudat, foarte greu de inteles, pentru catva timp chiar m-am simtit bine.

Moarte lenta...dar sigura

intr-o zi calduroasa de mai in care lumea profita de vremea frumoasa si de toate darurile naturii, undeva intr-un colt un suflet pase cu pasi lenti inspre....sfarsit...
chiar daca a mai trecut prin clipe care pareau sa il aduca intr-un "luminis", clipe ce faceau paste din zile mai bune, in final ajungea de unde a plecat, sau poate mai rau...eterna cadere in abis... desi se considera un suflet darnic si un suflet care nu putea sa refuze nimanui nimic, care incerca sa isi ajute prietenii si nu numai intotdeauna la nevoie....toate imprejurarile ii sopteau: "esti un suflet rau..cu doua fete..de aceea nu meriti nimic! t simti pustiu pentru ca nu faci nimic sa meriti ceva bun...de exemplu un alt suflet care sa te aprecieze...nu meriti...."
Concuzia: acel suflet din acel colt va trai mereu cu povara ca e un suflet ratat....povara ce pana la acel moment l-a adus in imposibilitatea de a mai simti ceva bun...de a mai aprecia un a;t suflet...de a face greseli dupa greseli...de a gasi un suflet care sa stie sa ii asculte problemele...de a-si indeparta sufletele ce odata credeau in el.... Dar acum...nimeni nu mai vredea in el pentru ca nu mai avea ce sa daruiasca....striga dupa ajutor..da` nimeni nu auzea...
Care a fost sfarsitul....?Doua variante: povara vesnica de a trai cu ideea ratarii si moarte lenta....dar sigura.....

un titlu de senzatie...14 aprilie 2008...the huge drinky night

sunt hiiiigh....veeeeeryyy hirh dupa un litru de verimuthhhhhhh semneaza Ioana, Tatiana si Corrrrina care acum viseaza!!!!! (Tatiana e beata si ii place de adi - vecinu ATAT).

pustietate

Asta este cuvantul care astazi ma caracterizeaza….din toate punctele de vedere….sentimental, social….
Pe de alta parte este imensitatea pe care viata ne-o ofera si cu care unii stiu ce sa faca, dar mai sunt si altii care nu stiu…lor ce le lipseste?la ce lectie au chiulit?
Care este regula dupa care unii au parte de experiente si altii nu?pentru ca aceste experiente ne intaresc, ne fac mai puternici, intr-un final fericiti, stapani pe propriile destine, bucurosi k putem zice :traiesc in prezent, vad doar prezentul, dar cu responsabilitate”.cine face aceste reguli?
Lipsa de experienta ne aduce in stari deplorabile, extreme chiar, care incep sa se repete, la inceput mai rar, dar cu timmpul devin dese, inabusitoare, fara de iesire…
Din toata aceasta sufletul unui om iese foarte sifonat, asta in cazul “fericit” in care mai iese…in care poate sa razabata….
Oare lipsa de experienta n este si ea insasi o experienta?oare oamenii care nu au parte de asa multe experiente(de obicei negative) nu se schimba, nu evolueaza(sau dupa caz in volueaza)?cu ei ce se intampla?unde ajung?
Sunt oameni care dupa 20 de ani nu au ce povesti, nu au ce isi aminti, ci doar se compatimesc, se complac in situatia lor deplorabila…atata tot….

P.S.:iti multumesc draga prietena pentru pareri....

Faith...

acest cuvant are foarte multe semnificatii...
putem crede in dumnezeu...aceasca putere superioara care se pare ca este alaturi de noi si la bine si la rau, indiferent de ce ni se intampla, lucru care nu este valabil si pentru semenii nostri deoarece se intampla foarte des ca prieteniile sa se destrame...insa El este acolo mereu...chiar dak sunt momente in care nu Il simtim aproape...
mai putem crede in prietenii sau familia noastra...care cateodata ne mai si dezamagesc...dak in cazul prietenilor ne dam seama k fiecare merge,pana la urma, p calea lui, in schimb in cazul familiei nu putem decat sa ne dam seama k parintii nu ne vor decat binele, in ciuda unor momente cand ne indoim de lucrul asta....
dupa parerea mea, cel mai greu ne este sa credem in noi, sau cel putin mie asa mi se intampla...dc?nu stiu...nu am putut sa imi dau seama pana acum...si vreau sa pot sa ajung sa am incredere in mine, insa nu reusesc...acum cred realizez c imi trebuie...o mica schimbare...care de fapt este a huge thing 4 me....
credinta in care sper este dragostea...in care investim atatea...si care,de asemenea, ne dezamageste, ne face sa suferim ingrozitor...pt k p lumea asta nimic nu este simplu si, mai ales, gratuit...trebuie sa platim pentru lucrurile pe care el avem sau pentru momentele fericite pe care le traim...
But stiil, how somebody would say:life`s good!

Old thoughts....

The end….

…of an year…maybe of a lifetime…
Anul I….orice tanar d 18-19 ani cand pleaca la facultate departe de casa, de familie, de parinti se gandeste prima data la distractie, foarte multa distractie….sunt unii care si reusesc sa se distreze, chiar prea mult….dar mai sunt unii care nu ajung la aceasta “performanta”.Oare de ce?poate k faptul k nu stau in camin ar fi un raspuns…sau poate pur si simplu nu sunt “social material”…
Pentru aceasta categorie de tineri Bucurestiul nu mai e cum l-au visat ei de-a lungul clasei a12a…Si dak mai dau si peste alti factori perturbatori nu ajung decat sa zica :N-am noroc…”
Insa timpul nu ia in calcul astfel d opinii…el trece nestingherit peste toti si peste toate….si iata toti studentii nostri ajung la sfarsitul anului I, unii poate mai sifonati ca altii (unii din cauza examenelor – astia sunt majoritatea, si altii din cauza gazdelor sau conditiilor in care stau sau pur si simplu din cauza relatiilor cu alti oameni), dar lucru cel mai bun (sau rau?) e k toti isi vor aminti cu nostalgie de primul an de stundentie departe de casa…..si isi vor indemna la randul lor copii sa isi urmeze visele chiar dak sa pleci din sanu familiei inseamna sa iti asumi mult prea multe responsabilitati la varsta atat de frageda….pentru unii…
God! Nu cred k exista student la Bucuresti care nu o sa isi aminteasca de orele nesfarsite petrecute pe tren, nerabdatori sa ajunga acasa sau tristi k se intoarce la buc, sau pentru unii invers…acest lung calvar in care citesti, inveti, admiri peisaju, asculti muzica, dormi si trenu nu mai ajuunge la destinatie, pentru k totusi, face 5 insuportabile ore.
Si cand ajung studentii acasa dupa un an in care s-au intamplat si bune si rele si se intalnesc cu prietenii care au ramas pe meleagurile natale incearca sa isi aminteasca cum era inainte de Bucuresti si realizeaza k incep sa uite how it used to be….Ce sa insemne asta?K s-au obisnuit la Bucurestiul(ceea ce pentru unii s-ar putea sa nu se intample niciodata) sau doar ca, asa cum se stie, omu tinde sa uite momentele grele si sa le pastreze p cele fericite(desi nu vreau sa spun k vremea dinainte era trista, ci dimpotriva era plina de responsabilitati).
And now I have to put an end to year 1 and say hello to year II(desi restanta bate la usa, da` trecem noi si peste asta)….
In fact, asa se scriu marile capodopere si asa traieste omul, nu?Punct si de la capat….over and over again….



10.06.2007, 3:00 a.m.

Whay should I say?What should I do?
De ce nimic nu e simplu?Sau mai bine zis de ce oamenii aleg mereu calea grea?
Mergand pe un lung drum plin de oameni dornici de distractie (ca si tine de altfel) iti dai seama ca oamenii te dezamagesc….pentru ca orice ar face …sunt oameni si gresesc…
De ce nu poti sa gandesti inainte sa vorbesti si sa actionezi?De ce nu regreti unele lucruri spuse sau facute?
De ce sunt oamenii atat de indiferenti?
Daca pana si prietenii sunt indiferenti, ce altceva ne mai ramane?
Intrebarea este : cui ii pasa? Si, desi la prima vedere pare retorica, daca stai sa te gandesti nu este, raspunsul este nimanui!
Cateodata, maine chiar este prea tarziu!



Maine chiar este prea tarziu?
D unde gaseste omu atat putere sa ierte…?Din temea de singuratate m se pare cel mai plauzibil raspuns….De ce ne este atat de frica de singuratate…?Poate pentru ca suntem facuti sa traim in societate…intre oameni…nu suntem animale (desi si ele traiesc in haite:….Si totusi singuratea face parte din noi….ea este cel mai bun sfetnic…sau nu?
Ramane vesnica intrebare:unde esti cand am nevoie de tine?
Si mai ramane credinta…Dmnezeu ne calauzeste totusi..El ne vegheaza totusi…nu ne lasa de izbeliste, desi d multe ori suntem convinsi k ne intoarce spatele….dar mai este o vorba care zice k Dumnezeu ne da, dar nu ne baga si in sac….deci…tot noi suntem singurii care stim ce e mai bine entru propria persoana…indiferent de ce cred tanara care crede in Dumnezeu…in nici un caz acesta nu mai este un criteriu pentru privi oamenii cum era odata….de ce nu mai conteaza acum

A dream...

Seara asta inseamna pentru mine un vis devenit realitate...Vama veche, care a fost redusa la formula d Vama (cu Tudor si Eugen in componenta), a ajuns sa concerteze si intr-un loc in care am putut, in sfarsit, ajunge!
Versurile lor, melodiile pe care le-am ascultat ani la rand, in seara asta le-am auzit p viu, live...
Fiecare vers mi-a trecut prin inima, l-am simtit si m-am simtit FERICITA (am urlat tare "sunt fericit", vorba cantecului, insa de data asta impreuna cu ei..)
A fost nemaipomenit..un vis implinit...
O sa inchei acest post cu aceleasi cuvinte cu care Tudor a incheiat concertu: "nu uitati iubirea e k mersu p sarma...aveti grija sa nu cadeti!"

Por lo mas importante...por la amistad..

Odata un grup de tineri au ajuns intr-un loc (o plaja) in care legenda spune ca pentru fiecare floare p care cineva o arunca in mare, aceasta ii va indeplini o dorinta..Asa ca tinerii nostri si-au pus dorinte...
pentru ceea ce lipseste cel mai mult in dragoste:loialitate...
pentru posibilitatea pe care ne-o ofera viata de a ne indrepta greselile...
pentru a suporta, orice s-ar intampla...
pentru ce nu se spune, dar se simte....
pentru tot ce traim impreuna...
pentru sentimentele care nu cunosc nici bariere, nici limite...
pentru schimbari....
Dar in final ei au realizat ca dincolo de diferente, prietenia e cea mai importanta, e lucrul care ii uneste....