Odata totul era atat de simplu.....copilaria atat d fericita....unde a disparut acel copil pur,vesel,zglobiu....fericit?Cateodata mai da semne pe care nu stiu sa le interpretez si ii inabus glasul...daca l-as lasa sa iasa la iveala poate ca totul ar fi mult la simplu....si mai usor.
Acum nimic nu mai imi pare simplu...totul e incetosat, neclar...nu mai stiu ce imi doresc...sunt lucruri pe care demult mi le doream cu ardoare si acum nici nu le mai tin minte...
Dc m-am schimbat?Sau cine m-a schimbat?Singurul lucru care imi vine acm in minte este lumea....rea si indiferenta, oamenii care nu se opresc nici macar o clipa din drumul lor pentru a se uita in jur....
Dar poate ca gresesc si nu oamenii sunt de vina, ci eu...poate toate temerile si complexele ma fac sa fiu pesmista, neincrezatoare, naiva, idealista...
Oare toate ideile, gandurile mele mai au rost?Da...doar pentru mine!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
de ce este totul atat de complicat?hmm pentru ca altfel nu ar avea rost.pentru ca viata e frumoasa tocmai pentru ca e complicata,grea si de cele mai multe ori...insuportabila.pentru ca daca reusesti sa o invingi atunci poti sa spui ca it was all worth it.
Post a Comment