A dream...

Seara asta inseamna pentru mine un vis devenit realitate...Vama veche, care a fost redusa la formula d Vama (cu Tudor si Eugen in componenta), a ajuns sa concerteze si intr-un loc in care am putut, in sfarsit, ajunge!
Versurile lor, melodiile pe care le-am ascultat ani la rand, in seara asta le-am auzit p viu, live...
Fiecare vers mi-a trecut prin inima, l-am simtit si m-am simtit FERICITA (am urlat tare "sunt fericit", vorba cantecului, insa de data asta impreuna cu ei..)
A fost nemaipomenit..un vis implinit...
O sa inchei acest post cu aceleasi cuvinte cu care Tudor a incheiat concertu: "nu uitati iubirea e k mersu p sarma...aveti grija sa nu cadeti!"

Por lo mas importante...por la amistad..

Odata un grup de tineri au ajuns intr-un loc (o plaja) in care legenda spune ca pentru fiecare floare p care cineva o arunca in mare, aceasta ii va indeplini o dorinta..Asa ca tinerii nostri si-au pus dorinte...
pentru ceea ce lipseste cel mai mult in dragoste:loialitate...
pentru posibilitatea pe care ne-o ofera viata de a ne indrepta greselile...
pentru a suporta, orice s-ar intampla...
pentru ce nu se spune, dar se simte....
pentru tot ce traim impreuna...
pentru sentimentele care nu cunosc nici bariere, nici limite...
pentru schimbari....
Dar in final ei au realizat ca dincolo de diferente, prietenia e cea mai importanta, e lucrul care ii uneste....

Para simpre...

No se si el colegio era exactamente como lo recuerdo...
O si los profesores eran tan buenos o tan malos como quedaron en mi memoria...
Lo que si se es que lo mas importante que aprendi en aquellos tiempos fue el valor de la amistad...
Los amigos, siempre presente, para bien o para mal, en las buenas y en las peores...
Son ellos, el recuerdo mas nitido de entonses...
Y el amor, el primer amor...
Amores y amigos, no importa lo lejos que esten, siempre los llevo con migo...
Y se que voi con ustedes porque en lo que somos hoy esta presente lo que fiumos...
A ustedes, mis amigos del alma, les doy gracias por siempre...
Porque hicieron que aquelle epoca de caminar el mundo a corazon abierto, haya sido el mejor lugar donde esperar la vida...

I like it...

Te vi venir

Aún ni siquiera te tengo
y ya tengo miedo de perderte, amor
qué rápido se me ha clavado
qué dentro todo este dolor.

Es poco lo que te conozco
y ya pongo todo el juego a tu favor
no tengo miedo de apostarte,
perderte sí me da pavor.

No me queda más refugio, que la fantasía
no me queda más que hacer,
que hacerte una poesía.

Porque te vi venir y no dudé
te vi llegar, y te abracé
y puse toda mi pasión para que te quedaras
y luego te besé y me arriesgué con la verdad
te acaricié y al fin abrí mi corazón para que tú pasaras.

Mi amor te di sin condición para que te quedaras.

Ahora esperaré algunos días para ver si lo que te di fue suficiente
no sabes qué terror se siente
la espera cada madrugada
si tú ya no quisieras volver
se perdería el sentido del amor por siempre
no entendería ya este mundo
me alejaría de la gente.

No me queda más refugio, que la fantasía
no me queda más que hacer
que hacerte una poesía.

Porque te vi venir y no dudé
te vi llegar y te abracé
y puse toda mi pasión para que te quedaras
y luego te besé y me arriesgué con la verdad
te acaricié y al fin abrí mi corazón para que tú pasaras.

Mi amor te di sin condición para que te quedaras.
Mi amor te di sin condición para que te quedaras.
Mi amor te di sin condición para que te quedaras.

Oare...?

Cand ma gandeam sa postez nu imi venea in minte nici o idee, nici macar o fraza, dar in momentu cand am deschis paginea de explorer mi-a venit un gand in minte:
"Vara asta am sa ma indragostesc!...."
e un gand p care nu am de gand sa il cmentez, ci o sa il las sa zboare liber, neinlantuit de greutatea acelor multe ganduri p care le trage dupa el....
oare de ce mereu cand vreau sa postez imi vin in minte o groaza de ganduri...?
probabil pt ca atunci cand vreau sa ma descarc nu am cui, cel putin p moment....
am citit cu cateva minute in urma blogul unei foste coelge de liceu si m-a infiorat sentimentul ca altcineva a postat ganduri care sunt asemanatoare cu ale, adik a scris ce gandesc eu...era vb de zilele de liceu, zile care nu se vor mai intorce niciodata(p vreme cand eram in liceu si ai mei imi ziceau sa profit de zilele acelea k nu se vor mai intoarce mi se pareau absurzi pt k eram mult prea absorbita de problemele mele zilnice....si probabil k si acum acestea ma macina...si o sa realizez importanta acestor zile doar cand totul se va fi terminat....
alt gand care imi trecea prin minte e lefat de prietenie,,,prietenia care sa reziste barierelor de orice fel...prietenia aia care este elementul fundamental, cheie pt mine si dupa care tanjesc in fiecare zi indiferent ca am parte de ea sau nu....pt k omul e mereu nemultumit d c are...si nerecunoscator....
bucurestiul....locul care pt mine va fi mereu o enogma, locul care m-a schimbat in ciuda faptului k eu cred (sau poate credeam?) k oamenii nu se schimba..., locul care mi-a daruit atatea tristeti dar si bucurii(chiar dak acestea au fost la inceput si au fost mai rare, nu le putem uita), cred k pot sa vb de viata inainte si dupa bucuresti, un loc care m-a marcat, care reprezinta o linie sau o piatra de temelie pentru c v-a urma...nu pot sa nu ma intreb: oare c urmeaza?ce ma mai asteapta acolo?pt k locul acela o sa fie mereu locul surprizelor si locul maturizarii mele...independentei poate....locul in care am invatat atatea..in care am descoperit oameni, prietenii, dar mai ales viata departe de casa, de ai mei...
si totusi nu pot a nu ma gandesc la primul gand...vara asta am sa ma indragostesc....cat vreau k acest gand sa se realizeze...cred k de fapt acest gand e speranta mea din ultimul an..lucrul bun care m-a calauzit...

I`M BACK! :)

Nu stiu cum este posibil, insa un suflet a trecut intr-o zi prin doua stari total diferite..
Tot c stiu este k acest suflet s-a simtit foarte bine dupa o lunga perioada d timp si, cel mai important lucru e k starea a venit din interior!
Undeva, acolo sus, cineva ma iubeste!:)

This was one of those nights.....

After a long time....i`m back...again....

where i`ve started...my sad life

Cate ganduri imi vin in minte acum...Dar dc oare nu pot sa le scriu?Ce ma impiedica?
Astazi am hotarat sa urmez sfatul unei persoane p care o stimez foarte mult si m-am asezat p o banca in parc (un parc c altadata era locu preferat al unei gasti de copii nazdravani) si am incercat sa cuprind in suflet imensitatea acelor locuri d care mi se face atat d dor cand sunt departe....Vreau sa cred k am progresat si k pot sa traiesc momentu cat d putin...o sa vad asta cand ajung la bucuresti...
In timpul plimbarii mele am realizat k odata locurile astea erau casa mea si acum ma simt atat d departe d ele, k nu pot sa imi gasesc locul meu, probabil k o parte din vina pentru acest lucru o are bucurestiul (sau poate k nu ar trebui sa mai dau vina p bucuresti, ci pe mine).
Tot c as vrea acum este sa mai am ocazia sa mai fiu copil odata (nu credeam k o sa ajung vreodata sa spun lucrul asta si mi se parea ciudat cand ii auzeam p ceilalti spunand asta).
Cat as vrea sa scap din singuratatea in care ma aflu care este ca un cerc vicios din care incerc din rasputeri sa ies si nu reusesc...oricat as incerca ... NU POT!
D c este asa greu sa imi indeplinesc singura dorinta p care o am acum?Eu nu cred k cer prea mult,, cer c toti oamenii vor...o persoana care sa imi fie alaturi...atat..

words...

Cuvinte...spuse poate fara rost...fara scop...dar care dor foarte mult....
Acuzatii...unele nefondate...
Si un mare sentiment de vinovatie...p care il simt mult prea apasator, chiar sufocant...

My way...

cateodata e atat de greu sa accept k eu nu sunt ca ceilalti....k uneori nu ma simt in randul oamenilor normali(aici intervine conceptia fiecarui om despre normal)...
sa fiu in rand cu lumea....dar ce lume?o lume in care toata lumea traieste pt a-l fura p cel de langa, pt a avea bani...
cat d greu e sa alegi calea corecta...sa fii u insuti intr-o lume perversa in care nimeni nu se intoarce din drum pt a-ti da o mana d ajutor sau un sfat....si sa iti doresti k iin aceasta lume sa gasesti p cineva care sa fie p aceeasi lungime d unda cu tine...
de ce am senzatia asta k sunt mult prea mica?de ce nu pot sa fac ceva k sa schimb putin instinctu de turma al celor ce ma inconjoara?poate un raspuns ar fi ca nu cred cu adevarat in ceea ce vreau...si poate e adevarat....as vrea k macar un om sa vada lucrurile din punctu meu de vedere, sa imi inteleaga opiniile....

always a fantasy....

incep sa realizez k tot ce sper eu sa se implineasca vreodata se transforma in ceva imposibil, un vis....
de fiecare data nu este decat ceva ireal,imaginat de mine...
si exemplul prezent il simt foarte departe, ca si cum am face parte din lumi diferite(si poate chiar facem)si nu inteleg dc ma agat d ceva atat de indepartat...
but maybe is just love....just for me...

un dans intr-o noapte de iarna...

intr-o noapte un suflet, care cu doua-trei luni in urma era cuprins de o imensa durere, isi gasea putina fericire (chiar dak avea sa isi dea seama mai tarziu k aceasta fericire e ireala)...
cateva cuvinte, un sarut,o simpla imbratisare sau un dans(lucruri care odata nu contau atat de mult),chiar dak au fost apreciate doar de acest suflet,au ajutat la inchiderea unor rani...ceea ce e important e k durerea este doar o amintire neplacuta acum...si toate acestea cu ajutorul unui alt suflet care este mult prea departe...

Un mic colt d rai...

....p faleza din constanta...atat d aproape de noi...
totul este acoperit de cristale de gheata:mare, stabilopozi, o parte din faleza...
tot ce se vede pana in zare este o mare de zapada plutitoare, valuri albe ce se unduiesc spre mirarea curiosilor
zgomotul marii..asurzitor...cu fiecare val parca marea incearca sa ne spuna ceva si noi nu auzim si este d fiecare data mai furioasa...
privind acest peisaj mirific am simti k dunezeu a binecuvantat acest loc si oamenii carora le este dat sa vadao minune a naturii

"Trebuie sa riscam.Vom intelege pe deplin minunea vieti doar cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.
in fiecare zi, Dumnezeu ne da - odata cu soarele - o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea dea ieri si va fi la fel cu cea de maine.Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic.
Fericirea e uneori o binecuvantare, dar de obicei e o cucerire.Momentul magic dintr-o zi ne face sa plecam in cautarea visurilor noastre, sa ne schimbam.Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii. Iar in viitor vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta."
eu am invatat sa caut momentul magic al fiecarei zilei..nu il gasesc in fiecare zi, dar macar incerc...

Ganduri...

Te iubesc....astea sunt cuvintele magice pe care fiecare dintre noi ar vrea sa le auda....
care este oare sentimentul pe care il simti cand auzi cuvintele magice?
trebuie sa fie cele mai frumoase clipe, acelea in care persoana iubita iti spune pt prima data TE IUBESC

A new year...a beginning...

2006...a inceput un nou an...p care fiecare din noi si-l doreste mai bun, cu impliniri, fiecare spera k ii va aduce fericire (in toate formele posibile)
Pt mine...acest inceput d an a insemnat renuntarea la o mare iubire...nici nu stiu ce as mai putea spune...Esentialul este k ma simt eliberata in sfarsit...nu mai sufar dupa o pers care nu merita nici o lacrima, nici un gand..nimic...
Tot ce simt acum e un gol imens in stomac, ca si cum o parte din mine s-ar fi stins...o nostalgie care cu timpul va trece...
In sfarsit a sosit cu adevarat clipa sa spun:"Bye bye for ever!"

Un gand...

.....imi revine obsedant in minte, nu imi da pace....in timp ce strabat fara noima strazile intetzite de lume care pentru mine par goale, ma simt singura, abandonata....
un sentiment de neputinta ma cuprinde, ma infioara...mi se pare ca sunt atat de mica si nu pot schimba cu nimic acest sir de evenimente dureroase...
azi e 31 dec...ultima zi a anului 2005, zi marcata de o veste p care am primit-o cu 2 zile in urma care cred k o sa ma urmareasca mult timp d acum incolo..
sper k anul care vine sa imi aduca pace...e singurul lucru p care mi-l doresc...

un colt dintr-o lume hipnotizanta..

In seara aceea, intr-o lume azurzitoare, hiptonizanta un suflet se stinge putin cate putin...
toata euforia s-a transformat in durere...si totul devenea negru...abis...din care nu mai putea iesi...
in momentul respectiv cuvintele nu isi aveau rostu, nici macar muzik, care odata conta atat d mult...

o melodie...

Intr-un oras cuprins de iarna cea grea,in doua capete ale acestui oras, doua persoane asculta iris...muzica p care o iubesc...
fiecare vers ma impresioneaza, ma face sa ma simt mai buna...imi da o senzatie de...liniste(p care d fapt mi-o doresc atat de mult)
iris...aceasta melodie imi aduce aminte de un concert pur si simplu d nedescris intr-o seara de septembrie(dak nu ma insel)...p o ploaie torentiala un grup restrans de oameni zgribuliti cantau si simteau fiecare vers...a fost p departe cel mai fantastic concert...

Some words hurt us a lot

Se spune k in timp ne raman in amintire doar momentele frumoase, cele rele se sterg...
Insa uneori unele cuvinte menite sa ne faca sa suferim pe care timpul nu le poate sterge....unele dintre ele raman intiparite oata viatza...
Este foarte dureros k unele persoane foarte ajung sa ne dezamageasca...