words...

Cuvinte...spuse poate fara rost...fara scop...dar care dor foarte mult....
Acuzatii...unele nefondate...
Si un mare sentiment de vinovatie...p care il simt mult prea apasator, chiar sufocant...

My way...

cateodata e atat de greu sa accept k eu nu sunt ca ceilalti....k uneori nu ma simt in randul oamenilor normali(aici intervine conceptia fiecarui om despre normal)...
sa fiu in rand cu lumea....dar ce lume?o lume in care toata lumea traieste pt a-l fura p cel de langa, pt a avea bani...
cat d greu e sa alegi calea corecta...sa fii u insuti intr-o lume perversa in care nimeni nu se intoarce din drum pt a-ti da o mana d ajutor sau un sfat....si sa iti doresti k iin aceasta lume sa gasesti p cineva care sa fie p aceeasi lungime d unda cu tine...
de ce am senzatia asta k sunt mult prea mica?de ce nu pot sa fac ceva k sa schimb putin instinctu de turma al celor ce ma inconjoara?poate un raspuns ar fi ca nu cred cu adevarat in ceea ce vreau...si poate e adevarat....as vrea k macar un om sa vada lucrurile din punctu meu de vedere, sa imi inteleaga opiniile....

always a fantasy....

incep sa realizez k tot ce sper eu sa se implineasca vreodata se transforma in ceva imposibil, un vis....
de fiecare data nu este decat ceva ireal,imaginat de mine...
si exemplul prezent il simt foarte departe, ca si cum am face parte din lumi diferite(si poate chiar facem)si nu inteleg dc ma agat d ceva atat de indepartat...
but maybe is just love....just for me...

un dans intr-o noapte de iarna...

intr-o noapte un suflet, care cu doua-trei luni in urma era cuprins de o imensa durere, isi gasea putina fericire (chiar dak avea sa isi dea seama mai tarziu k aceasta fericire e ireala)...
cateva cuvinte, un sarut,o simpla imbratisare sau un dans(lucruri care odata nu contau atat de mult),chiar dak au fost apreciate doar de acest suflet,au ajutat la inchiderea unor rani...ceea ce e important e k durerea este doar o amintire neplacuta acum...si toate acestea cu ajutorul unui alt suflet care este mult prea departe...

Un mic colt d rai...

....p faleza din constanta...atat d aproape de noi...
totul este acoperit de cristale de gheata:mare, stabilopozi, o parte din faleza...
tot ce se vede pana in zare este o mare de zapada plutitoare, valuri albe ce se unduiesc spre mirarea curiosilor
zgomotul marii..asurzitor...cu fiecare val parca marea incearca sa ne spuna ceva si noi nu auzim si este d fiecare data mai furioasa...
privind acest peisaj mirific am simti k dunezeu a binecuvantat acest loc si oamenii carora le este dat sa vadao minune a naturii

"Trebuie sa riscam.Vom intelege pe deplin minunea vieti doar cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.
in fiecare zi, Dumnezeu ne da - odata cu soarele - o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea dea ieri si va fi la fel cu cea de maine.Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic.
Fericirea e uneori o binecuvantare, dar de obicei e o cucerire.Momentul magic dintr-o zi ne face sa plecam in cautarea visurilor noastre, sa ne schimbam.Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii. Iar in viitor vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta."
eu am invatat sa caut momentul magic al fiecarei zilei..nu il gasesc in fiecare zi, dar macar incerc...

Ganduri...

Te iubesc....astea sunt cuvintele magice pe care fiecare dintre noi ar vrea sa le auda....
care este oare sentimentul pe care il simti cand auzi cuvintele magice?
trebuie sa fie cele mai frumoase clipe, acelea in care persoana iubita iti spune pt prima data TE IUBESC

A new year...a beginning...

2006...a inceput un nou an...p care fiecare din noi si-l doreste mai bun, cu impliniri, fiecare spera k ii va aduce fericire (in toate formele posibile)
Pt mine...acest inceput d an a insemnat renuntarea la o mare iubire...nici nu stiu ce as mai putea spune...Esentialul este k ma simt eliberata in sfarsit...nu mai sufar dupa o pers care nu merita nici o lacrima, nici un gand..nimic...
Tot ce simt acum e un gol imens in stomac, ca si cum o parte din mine s-ar fi stins...o nostalgie care cu timpul va trece...
In sfarsit a sosit cu adevarat clipa sa spun:"Bye bye for ever!"