Un sentiment placut

Astazi o anumita persoana m-a facut sa ma simt bine..chiar daca poate este un sentiment trecator...in acelasi timp si placut!
Desi am ajuns la concluzia ca sunt un om ciudat, foarte greu de inteles, pentru catva timp chiar m-am simtit bine.

Moarte lenta...dar sigura

intr-o zi calduroasa de mai in care lumea profita de vremea frumoasa si de toate darurile naturii, undeva intr-un colt un suflet pase cu pasi lenti inspre....sfarsit...
chiar daca a mai trecut prin clipe care pareau sa il aduca intr-un "luminis", clipe ce faceau paste din zile mai bune, in final ajungea de unde a plecat, sau poate mai rau...eterna cadere in abis... desi se considera un suflet darnic si un suflet care nu putea sa refuze nimanui nimic, care incerca sa isi ajute prietenii si nu numai intotdeauna la nevoie....toate imprejurarile ii sopteau: "esti un suflet rau..cu doua fete..de aceea nu meriti nimic! t simti pustiu pentru ca nu faci nimic sa meriti ceva bun...de exemplu un alt suflet care sa te aprecieze...nu meriti...."
Concuzia: acel suflet din acel colt va trai mereu cu povara ca e un suflet ratat....povara ce pana la acel moment l-a adus in imposibilitatea de a mai simti ceva bun...de a mai aprecia un a;t suflet...de a face greseli dupa greseli...de a gasi un suflet care sa stie sa ii asculte problemele...de a-si indeparta sufletele ce odata credeau in el.... Dar acum...nimeni nu mai vredea in el pentru ca nu mai avea ce sa daruiasca....striga dupa ajutor..da` nimeni nu auzea...
Care a fost sfarsitul....?Doua variante: povara vesnica de a trai cu ideea ratarii si moarte lenta....dar sigura.....

un titlu de senzatie...14 aprilie 2008...the huge drinky night

sunt hiiiigh....veeeeeryyy hirh dupa un litru de verimuthhhhhhh semneaza Ioana, Tatiana si Corrrrina care acum viseaza!!!!! (Tatiana e beata si ii place de adi - vecinu ATAT).

pustietate

Asta este cuvantul care astazi ma caracterizeaza….din toate punctele de vedere….sentimental, social….
Pe de alta parte este imensitatea pe care viata ne-o ofera si cu care unii stiu ce sa faca, dar mai sunt si altii care nu stiu…lor ce le lipseste?la ce lectie au chiulit?
Care este regula dupa care unii au parte de experiente si altii nu?pentru ca aceste experiente ne intaresc, ne fac mai puternici, intr-un final fericiti, stapani pe propriile destine, bucurosi k putem zice :traiesc in prezent, vad doar prezentul, dar cu responsabilitate”.cine face aceste reguli?
Lipsa de experienta ne aduce in stari deplorabile, extreme chiar, care incep sa se repete, la inceput mai rar, dar cu timmpul devin dese, inabusitoare, fara de iesire…
Din toata aceasta sufletul unui om iese foarte sifonat, asta in cazul “fericit” in care mai iese…in care poate sa razabata….
Oare lipsa de experienta n este si ea insasi o experienta?oare oamenii care nu au parte de asa multe experiente(de obicei negative) nu se schimba, nu evolueaza(sau dupa caz in volueaza)?cu ei ce se intampla?unde ajung?
Sunt oameni care dupa 20 de ani nu au ce povesti, nu au ce isi aminti, ci doar se compatimesc, se complac in situatia lor deplorabila…atata tot….

P.S.:iti multumesc draga prietena pentru pareri....