pustietate

Asta este cuvantul care astazi ma caracterizeaza….din toate punctele de vedere….sentimental, social….
Pe de alta parte este imensitatea pe care viata ne-o ofera si cu care unii stiu ce sa faca, dar mai sunt si altii care nu stiu…lor ce le lipseste?la ce lectie au chiulit?
Care este regula dupa care unii au parte de experiente si altii nu?pentru ca aceste experiente ne intaresc, ne fac mai puternici, intr-un final fericiti, stapani pe propriile destine, bucurosi k putem zice :traiesc in prezent, vad doar prezentul, dar cu responsabilitate”.cine face aceste reguli?
Lipsa de experienta ne aduce in stari deplorabile, extreme chiar, care incep sa se repete, la inceput mai rar, dar cu timmpul devin dese, inabusitoare, fara de iesire…
Din toata aceasta sufletul unui om iese foarte sifonat, asta in cazul “fericit” in care mai iese…in care poate sa razabata….
Oare lipsa de experienta n este si ea insasi o experienta?oare oamenii care nu au parte de asa multe experiente(de obicei negative) nu se schimba, nu evolueaza(sau dupa caz in volueaza)?cu ei ce se intampla?unde ajung?
Sunt oameni care dupa 20 de ani nu au ce povesti, nu au ce isi aminti, ci doar se compatimesc, se complac in situatia lor deplorabila…atata tot….

P.S.:iti multumesc draga prietena pentru pareri....