Ven tu...I

Poate un om sa uite ce este iubirea? Este acest sentiment ceva ce poate fi uitat? Este ingrozitor momentul cand incerci sa iti amintesti cum e sa iubesti si nu reusesti...incerci sa iti amintesti un moment, o clipa (mai bine spus starea ACEEA)si nu gasesti decat....un mare VID...si ajungi sa te intrebi "Cum am reusit pana acum sa traiesc un mare vid? Unde imi este inima?Sentimentele?Iubirea?" Si deodata, cuvantul "clipa" te face sa iti amintesti...o clipa..un moment suspendat in timp intr-o noapte fierbinte de august...singurul moment in care ai simtit cu adevarat ca iubesti...si CLIPA care ti-a adus cea mai mare durere...momentul care inca te mai face sa speri... E foarte greu sa iti dai seama cand intra cineva in viata ta.. Si atunci iti rasare in minte o noua intrebare, iar, in acelasi timp simti un gol in stomac (diferit de cel de pana atunci): "Cum ar fi daca???"

Ceilalti...

Sunt multe lucruri care ii diferentiaza pe oameni in viata...unul dintre aceste lucruri este iubirea... cine hotaraste caruia dintre noi sa i se ofere sansa de a iubi?are cineva aceasta putere? sau cu ce gresesc cei care nu au parte de aceasta sansa? au pacatuit asa mult? sunt ghinionisti? exista cineva acolo sus care nu ii considera capabili sa iubesca sau nu ii vede demni de o iubire?
Cum poate o persoana sa traiasca ani la rand fara iubire, sufletul ei nu se stinge incet, incet? Mai este intreg dupa cativa ani? Sarutarile, mangaierile, imbratisarile si toate sentimentele traite sunt numai pentru unele persoane? si celelelalte? Doar spectatori? Ai unei vieti pe care nu au avut-o sau nu o au? Cu ei ce se intampla?

In sfarsit!

Acesta este primul post pe care il scriu fara sa fie generat de sentimente negative, cum ar fi tristete, singuratate, regrete, durere..
Imi place sa cred ca perioada prin care trec in momentul de fata este una de calmitate, pentru ca nu indraznesc sa zic de pace sufleteasca. Ma bucur ca pentru prima data in ultimul timp(lunga perioada asta) ma simt linistita...insa nu pot sa imi dau seama care este cauza...sa fie oare faptul ca am ajuns sa fac doua lucruri la care am visat mult? Daca este asa...este foooarte bine!
Cat de ciudat mi se pare sa scriu "de bine"...nici nu stiu cum sa scriu..ce trist este lucrul asta...
Imi mai trebuie lucrul la care deasemmenea visez de mult...sper sa nu trebuiasca sa mai astept mult!

Finalul ii apartine lui Marin Preda si al lui "Cel mai iubit dintre pmanteni": "Adorabila faptura, te cunosc de totdeauna si ne vom intalni mereu!"

In sfarsit!

P.S.: I love you

Dear Holly,

I don`t have much time (i don't mean literally), i mean you are out buying icecream and you'll bee home soon.

But I have a feeling this is the last letter beacause there is only one thing left to tell you, it isn't to go back on memory lane or make you buy a lamp , you can take care by yourself without any help from me....it is to tell you how much you move me, how you changed me, you made me a man by loving me Holly and for that I am eternal greatful. Literally.
If you can promise me anything, promise me that whenever you are sad or unsure or you lose complete faith that you'll try and see yourself through my eyes.
Thank you for the honor of being my wife. I am a man with no regrets. How lucky am I!!!
YOU MADE MY LIFE, HOLLY, BUT I AM ONLY A CHAPTER IN YOURS, THERE WILL BE MORE, I PROMISE!
So, here it comes, the big one: don`t be afraid to fall in love again, watch out for that signal WHEN LIFE AS YOU KNOW IT, ENDS!

P.S.: I WILL ALWAYS LOVE YOU!!!

Now and Forever...

...alone!!!
Buna e vorba aia care zice "de ce iti este frica de aia nu scapi".
Singuratatea este lucrul pe care il urasc cel mai mult si este exact lucrul pe care il simt din ce in ce mai pregnant...
De ce sufletul meu nu vrea sa accepte singuratatea? De ce de fiecare data cand ideea asta imi rasareste in minte simt un nod in capul pieptului care nu ma lasa sa respir...?
...sursa...eterna respingere pe care o simt ca vine dinspre cei de langa mine...
And how I said Now and Forever ALONE!!