Friday, July 20, 2007

Por lo mas importante...por la amistad..

Odata un grup de tineri au ajuns intr-un loc (o plaja) in care legenda spune ca pentru fiecare floare p care cineva o arunca in mare, aceasta ii va indeplini o dorinta..Asa ca tinerii nostri si-au pus dorinte...
pentru ceea ce lipseste cel mai mult in dragoste:loialitate...
pentru posibilitatea pe care ne-o ofera viata de a ne indrepta greselile...
pentru a suporta, orice s-ar intampla...
pentru ce nu se spune, dar se simte....
pentru tot ce traim impreuna...
pentru sentimentele care nu cunosc nici bariere, nici limite...
pentru schimbari....
Dar in final ei au realizat ca dincolo de diferente, prietenia e cea mai importanta, e lucrul care ii uneste....

Wednesday, July 18, 2007

Para simpre...

No se si el colegio era exactamente como lo recuerdo...
O si los profesores eran tan buenos o tan malos como quedaron en mi memoria...
Lo que si se es que lo mas importante que aprendi en aquellos tiempos fue el valor de la amistad...
Los amigos, siempre presente, para bien o para mal, en las buenas y en las peores...
Son ellos, el recuerdo mas nitido de entonses...
Y el amor, el primer amor...
Amores y amigos, no importa lo lejos que esten, siempre los llevo con migo...
Y se que voi con ustedes porque en lo que somos hoy esta presente lo que fiumos...
A ustedes, mis amigos del alma, les doy gracias por siempre...
Porque hicieron que aquelle epoca de caminar el mundo a corazon abierto, haya sido el mejor lugar donde esperar la vida...

Thursday, July 12, 2007

I like it...

Te vi venir

Aún ni siquiera te tengo
y ya tengo miedo de perderte, amor
qué rápido se me ha clavado
qué dentro todo este dolor.

Es poco lo que te conozco
y ya pongo todo el juego a tu favor
no tengo miedo de apostarte,
perderte sí me da pavor.

No me queda más refugio, que la fantasía
no me queda más que hacer,
que hacerte una poesía.

Porque te vi venir y no dudé
te vi llegar, y te abracé
y puse toda mi pasión para que te quedaras
y luego te besé y me arriesgué con la verdad
te acaricié y al fin abrí mi corazón para que tú pasaras.

Mi amor te di sin condición para que te quedaras.

Ahora esperaré algunos días para ver si lo que te di fue suficiente
no sabes qué terror se siente
la espera cada madrugada
si tú ya no quisieras volver
se perdería el sentido del amor por siempre
no entendería ya este mundo
me alejaría de la gente.

No me queda más refugio, que la fantasía
no me queda más que hacer
que hacerte una poesía.

Porque te vi venir y no dudé
te vi llegar y te abracé
y puse toda mi pasión para que te quedaras
y luego te besé y me arriesgué con la verdad
te acaricié y al fin abrí mi corazón para que tú pasaras.

Mi amor te di sin condición para que te quedaras.
Mi amor te di sin condición para que te quedaras.
Mi amor te di sin condición para que te quedaras.

Oare...?

Cand ma gandeam sa postez nu imi venea in minte nici o idee, nici macar o fraza, dar in momentu cand am deschis paginea de explorer mi-a venit un gand in minte:
"Vara asta am sa ma indragostesc!...."
e un gand p care nu am de gand sa il cmentez, ci o sa il las sa zboare liber, neinlantuit de greutatea acelor multe ganduri p care le trage dupa el....
oare de ce mereu cand vreau sa postez imi vin in minte o groaza de ganduri...?
probabil pt ca atunci cand vreau sa ma descarc nu am cui, cel putin p moment....
am citit cu cateva minute in urma blogul unei foste coelge de liceu si m-a infiorat sentimentul ca altcineva a postat ganduri care sunt asemanatoare cu ale, adik a scris ce gandesc eu...era vb de zilele de liceu, zile care nu se vor mai intorce niciodata(p vreme cand eram in liceu si ai mei imi ziceau sa profit de zilele acelea k nu se vor mai intoarce mi se pareau absurzi pt k eram mult prea absorbita de problemele mele zilnice....si probabil k si acum acestea ma macina...si o sa realizez importanta acestor zile doar cand totul se va fi terminat....
alt gand care imi trecea prin minte e lefat de prietenie,,,prietenia care sa reziste barierelor de orice fel...prietenia aia care este elementul fundamental, cheie pt mine si dupa care tanjesc in fiecare zi indiferent ca am parte de ea sau nu....pt k omul e mereu nemultumit d c are...si nerecunoscator....
bucurestiul....locul care pt mine va fi mereu o enogma, locul care m-a schimbat in ciuda faptului k eu cred (sau poate credeam?) k oamenii nu se schimba..., locul care mi-a daruit atatea tristeti dar si bucurii(chiar dak acestea au fost la inceput si au fost mai rare, nu le putem uita), cred k pot sa vb de viata inainte si dupa bucuresti, un loc care m-a marcat, care reprezinta o linie sau o piatra de temelie pentru c v-a urma...nu pot sa nu ma intreb: oare c urmeaza?ce ma mai asteapta acolo?pt k locul acela o sa fie mereu locul surprizelor si locul maturizarii mele...independentei poate....locul in care am invatat atatea..in care am descoperit oameni, prietenii, dar mai ales viata departe de casa, de ai mei...
si totusi nu pot a nu ma gandesc la primul gand...vara asta am sa ma indragostesc....cat vreau k acest gand sa se realizeze...cred k de fapt acest gand e speranta mea din ultimul an..lucrul bun care m-a calauzit...