For the first time, ME!

Astazi ceva s-a schimbat... nu pot inca sa imi dau seama ce, insa ceva nu mai e la fel... trebuie sa imi recunosc mie ca inca te mai iubesc, dar MA IUBESC MAI MULT PE MINE! Asta e! Mereu vei fi o persoana speciala, importanta in viata mea pentru ca, mai presus de faptul ca ai fost primul barbat din viata mea, tu m-ai invatat ce e iubirea! Acum realizez ca tu esti doar un capitol din viata mea, primul capitol de dragoste, dar nu ultimul! Imi fagaduiesc mie sa gasesc un barbat care sa imi aprecieze iubirea la adevarata ei valoare! Trebuie sa o fac pentru a-mi demonstra mie ca dragostea merita cu adevarat orice efort, dragostea adevarata merita tot! Iubirea adevarata nu face rau, nu doare, nu este egoista, nu provoaca rani! Toate astea demonstreaza ca nu m-ai iubit niciodata! Nu stiu inca cum voi face pentru ca a te uita pe tine este egal cu a-mi calca sufletul in picioare, dar nu poate sa doara mai mult ca atunci cand mi l-ai calcat tu in picioare! In momentul de fata eu sunt mai importanta! Va veni ziua cand te voi putea privi in ochi si iti voi putea spune "Iti multumesc pentru tot!". In acea zi voi putea spune ca te-am iubit odata, ai insemnat mult pentru mine, dar am avut norocul sa gasesc iubirea adevarata! Sper ca in acea zi si tu sa fii fericit pentru ca in ciuda a tot iti doresc tot binele din lume! Pentru mine asta este definitia iubirii adevarate: persoanei iubite ii vrei binele, indiferent ce s-ar intampla!

Sfarsit...?

Foarte multa vreme m-am rugat la Dumnezeu sa imi arate un semn... sa ma faca si pe mine sa vad cum e sa iubesti...sa nu mai fiu doar o spectatoare a vietii... sa simt ce inseamna iubirea, fericirea...si s-a intamplat..acum mai bine de un an am avut norocul sa ma indragostesc! Am ajuns sa traiesc tot ce visasem.. sa iubesc, sa fiu fericita...am trait momente de neuitat alaturi de persoana iubita! Dumnezeu imi indeplinise dorinta: am ajuns sa traiesc momentul din filmul PS: I love you: my life as I kned it, ended! Nu imi vine sa cred ca de-abia acum realizez lucrul asta... imi este destul de clar ca acum, desi nu esti langa mine, esti foarte departe si iti este extraordinar de greu...dar acum trebuie sa stii, mai mult ca oricand, ca exista o persoana care te asteapta...care asteapta ca tot cosmarul asta sa ia sfarsit... imi doresc enorm de mult sa stii acest lucru! Imi doresc enorm de mult ca Dumnezeu sa ma lase sa iti spun acest lucru! Acum stiu ca voi face orice imi sta in putinta sa ajung sa vorbesc cu tine!

...

“Tu eşti povestea vieţii mele, dar eu sunt pentru tine doar un capitol schiţat cu măiestrie în cartea iubirilor tale alături de multe alte dinaintea mea şi de cele care vor urma… Tu eşti povestea vieţii mele, te-am recitit în gând şi-n vis iar şi iar până am memorat fiecare rând, fiecare virgulă, fiecare sărut şi mângâiere. Eşti personajul meu principal, singurul de altfel, dar eu pentru tine apar episodic, imprimat pe hârtie calm şi sigur, cu aceleaşi litere lungi şi subţiri, buclate delicat şi înclinate precum copacii în bătaia vântului, semne care au descris cu fidelitate, rând pe rând, fiecare om ce şi-a purtat paşii prin sufletul tău. Eu nu am un loc al meu în povestea ta, mă pierd printre alte zeci de chipuri şi sentimente laolaltă. N-am cum să fiu povestea vieţii tale pentru că mă uiţi ori de câte ori pleci. Mă gândesc uneori că te întorci numai când dai pagini în urmă şi mă întâlneşti acolo, numai atunci te cuprinde nostalgia şi reiei lectura de la capăt doar ca să mă poţi da din nou uitării cu uşurinţă. Mă citeşti şi mă uiţi, te întorci şi pleci, la fel cum vara vine şi ne amagaseşte, ca să ne lase mai apoi prada ploilor şi frigului. Ar trebui să-ţi rup sufletul în bucăţi, să-ţi fac răni... Mă iubeşti numai când nu sunt lângă tine, eşti îndrăgostit mai mult de lipsa mea decât de mine. Iar eu te iubesc mereu, oricand, oriunde…oare tu nu ştii că mă doare să nu îţi fiu suficienta, că mă roade să văd cum îmi este peste puteri să te ţin pe loc? Normal că ştii, ai ştiut tot timpul, dar nu îţi pasă, iubirea mea nu se împacă cu libertatea ta, durerea mea nu e mai puternică decât setea ta de cunoaştere, fericirea te sperie pentru că te-ar ţine în loc… iar tu nu eşti făcută pentru asta, tu vrei să dai piept cu întunericul vieţii, să-l palpezi, să-l simţi în vintre şi să suferi, să simţi cum îţi trepidează fiecare celulă a materiei. Nu mi te arăţi niciodată aşa cum eşti şi niciodată nu eşti la fel... Ţie nu ţi-e frică nici măcar de Iad, te duci până acolo şi înapoi, nu mergând pe vârful degetelor, ci călcând hotărât şi cu fruntea sus, i-ai spune râzând Diavolului în faţă: “Am trăit iubirea şi n-am murit, acum nimic pe lumea asta nu mă poate distruge”.

Ganduri..

De-a lungul vremii am vrut sa pastrez mesajele tale... acum imi dau seama ca am gresit pentru le-am pastrat... Dragostea mea sa stii ca ata din lume,iti doresc din tot sufletul sa fii fericita, sa ai tot ce e mai bun in viata, sa fii asa cum nimeni nu mai e ca tine, adica cea mai minunata si superba fata din lume, sa fii mereu in inima mea si sa nu mai iesi niciodata si... nu stiu ,,, orice dorinta sa ti se implineasca. Nu ma prea pricep la cuvinte dar iti doresc un sincer si calduros LA MULTI ANI! Sa traiesti cu numele, te pup dulce, te imbratisez calduros si te iubesc, asa cum te mai supar eu, dar tot te iubesc. Pentru ca pentru mine esti un ingeras, pentru ca ma simt minunat cu tine in orice moment ca esti sau nu langa mine ma sint fericit ca te-am cunoscut pentru ca esti deosebita, occidentala si ma faci sa ma simt iubit si sa te iubesc. Bate... o simt cum bate, o aud cum bate... si tot bate. Bate pentru tine... Pentru ca ea e doar a ta si in ea esti doar tu.. Si tot bate.. inima in mine gandidu-ma la tine.. si bate de parca ar vrea sa iasa si cu bratele ei sa te cuprinda sa te simta si sa te inchida in ea, pentru ca tu esti a ei si ea e doar a ta... INIMA.... daca nu ai fi tu, nu ar mai bate si s-ar duce inspre moarte... Te iubesc acum si toata viata mea te voi iubi. t pup ingeras si imi e dor de tine. Frumoase scrisori.. nu toate insa, dar m-au sagetat in inima majoritatea. Poate inca am sentimente si nu am sa o uit niciodata pe fata ce imi poarta camasa... Ai aparut in viata mea ca nu ma asteptam, m-ai facut sa simt fluturi in stomac cand ma saruti, m-ai facut sa simt ca traiesc cand te uiti la mine, ai trezit in mine sentimente de mult uitate, am vtrecut impreuna peste certuri si despartiri ceea ce ne-a unit mai mult, cuvintele palesc in fata iubirii ce ti-o port, cand nu sunt cu tine nu sunt eu, gandul imi este numai la tine si asta pentru ca TE IUBESC!

Fata in boxeri si tricoul alb... via Tudor Chirila

Femeia in boxeri si tricou alb. Nemachiata si somnoroasa iti ofera Zambetul in crucea diminetii. Zambetul care te face sa mergi inainte si asigura logica lucrurilor. Se ridica din pat. Ii urmaresti mersul obraznic, lenes, leganat sau saltat si iti pare atat de dumnezeieste senzuala unduirea cutelor de bumbac care iau urma bucilor tale dragi. Strambe si cremoase, drepte sau in forma unui x feciorelnic, pufoase blond sau albe mat precum alabastrul, picioarele iubitei tale isi lipesc talpile goale de gresia, parchetul sau covoarele apartamentului vostru marcand dus si intors drumul catre apa de pus la fiert in bucatarie. O iubesti asa in tricou alb si boxeri mai mult decat aseara cand rujul usor deformat de pe buzele-i tresarinde si pantofii cu toc inalt ti-au aprins focul...pentru a cata oara? E dimineata voastra in inima orasului nebun, nu este timp si ea te alinta si se vrea alintata si va topiti in dulcegarii carliontate, gangureli neinsemnate sau ghemuieli jucause prin cele mai neasteptate colturi de casa. Tricoul alb ascunde sanii tai preferati pe care-i imbratisezi din spate, mereu pe nepusa masa, mereu surprinzator cu mainile-ti care se fac cuib in jurul lor in timp ce grumazul tau de barbat grabit isi ofera un ragaz pe umerii mofturosi ai femeii tale...e atata daruire tampa in joaca asta matinala si atata fericire simpla ca o cana de ciocolata calda incat iti vine sa urli in gura mare: - Doamne fericiti cei saraci cu duhul ca a lor e Iubireeeeaaaa...dar nici sa strigi nu-ti mai vine ca nu e timp decat de Ea si tot ce-ti trece prin cap e sa gasesti o solutie concreta prin care sa ti-o bagi in toti porii...s-o transformi in unguent de iubire si sa-ti ungi trupul, sa-ti umpli oasele de ea pana diseara cand o sa faci in asa fel s-ajungi mai tarziu acasa ca sa te intampine Zambind...din nou...in boxeri si-n tricoul alb in care ai sa-ti infunzi narile cand Ea se va duce sub dus... ...o sa te plimbi in lung si-n lat prin casa neputincios in lupta cu un ranjet care-ti tradeaza gandul pe care-l stim cu totii...da, o iubesti, o iubesti cu toata puterea fiintei tale pe fata de sub dus...o iubesti in boxeri si in tricou alb si ii slavesti defectele aruncand pe ele lumina iubirii tale...caci este atat de multa incat ajungi sa te intrebi de unde ti s-a dat atata daca nu de sus, de foarte sus...si toate astea dispar in ceata uitarii caci scartaie usa de la baie si fata in boxeri si tricou alb ti se arata in toata splendoarea ei si radeti amandoi pentru ca stiti ca nu mai era nevoie sa se imbrace...e insa o formalitate dulce si ea adora sa-i tragi boxerii stangaci, inca stangaci pentru un barbat ca tine dar nu destul pentru un barbat indragostit lulea...apoi tricoul alb poposeste si el pe podea langa pat... martor tacut al unei povesti de iubire pe care o va gusta din nou maine dimineata...

Pain...lovely pain!

Citind ultimele randuri scrise am realizat ca desi imi este ingrozitor de frica de suferinta, in acelasi timp, as mai suferi inca un am dar sa stiu ca as mai putea simti fericirea de acum un an.. PUUUUI acum un an pe vremea asta eram cea mai fericita femeie, ai reusit sa ma faci sa simt fericirea la care am visat foarte multa vreme... momentele frumoase petrecute cu tine mi-au adus clipele de fericire mult dorite... ai reusit sa fii refugiul meu, oaza mea de liniste, pacea pe care am visat-o ani intregi... m-ai facut atat de fericita!!! Ce indragostita eram, credeam ca toata lumea e a mea... simteam ca in sfarsit mi-am gasit persoana... care sa scoata ce este mai bun in mine! Si pentru o perioada chiar am simtit ca am iubit si m-am simtit iubita... Ma intreb: oare nu merit mai mult de atat? Imi amintesc ca mergeam pe strada seara, vedeam indragostiti trecand pe langa mine si imi ziceam ca in sfarsit simt si eu... in sfarsit traiesc si eu... Oare tu ce ai simtit pentru mine? Oare totul a fost o iluzie? Si daca a fost asa de frumos, de ce acum doare atat de mult? Cateodata imi doresc sa imi smulgi inima si sa o tii la tine pentru ca oricum eu nu mai am ce sa fac cu ea... e a ta... Nici macar lacrimile nu ma mai ajuta... nimic nu mai functioneaza... totul doare!

05/10/2013

Cum ar fi daca ti-as scrie in fiecare zi? Trebuie sa fac acest lucru pentru ca inca nu iti pot da drumul...Nu stiu cum sa traiesc daca tu nu esti in viata mea (intr-un fel sau altul). Nu pot sa imi iau ramas-bun de la tine... nu inca... Ce mi-ai facut? Cum ai intrat in sufletul meu? Cateodata mi se pare ca au ramas atat de multe lucruri nespuse intre noi doi, dar ce am mai avea sa ne spunem? Tu ce ai mai avea sa imi spui? Sau ai mai vrea sa ma mai asculti? Simt un gol in stomac de fiecare data cand ma gandesc la tine... in acelasi timp ma lovesc mereu de aceeasi liniste dintotdeauna pe care nu am inteles-o vreodata... Am vorbit prima data intr-o zi de 9 iunie si ultima data intr-o zi de 9 mai.. ce curios... Aseara m-am mirat extrem de mult de faptul ca nu am putut sa iti spun ca te iubesc. Am incercat pana in ultimul moment. Asa mi-am dat seama cat de mult ma doare ca te iubesc si cat de frica imi este de suferinta!

Love!

"Love is always patient and kind, it is never jealous. Love is never boastful nor conceited, it is never rude or selfish, it does not take offense and it is not resentful. Love takes no pleasure in other people's sins but delights in the truth; it is always ready to excuse, to trust, to hope, and to endure whatever comes."

I'm never going to be happy...

Maybe love is not for me.. Maybe I'm suppose to be good at other thigs...but not love.. I can't do this anymore... I can-t run after a guy who tells me "I love you" and after he forgets that I exist... is to painful..i wonder... for how long do I continue like this. Sometimes I think it's been too log and other times i bealive it's worth fighting... But for how long? I'm aware that only I can stop this suffering... but why can't I stop? What keeps me going? All I know is that it hurts so f...ing much!